Masterchef

Masterchef


— Cum ți se par?!

Pe masa din fața mea apar trei poze: Hădean. Foa. Paglierri.

— ..OK…pe ei parcă îi știu, pe ea nu, răspund neutru în timp ce încerc să descifrez ce notează febril pe marginea formularului interlocutoarea mea.

— Semnează aici! Și….gata! Bafta!

Afară e o lumină caldă de iulie. Din ușa îmi zâmbește Simina, soția mea și dă din cap aprobator:

— O să fie bine!


Tocmai m-am înscris la preselecțiile MasterChef!

Juriu nou, format nou – porție dublă, sezon 4, 2014.

La început nici nu am vrut să aud!

Da, îmi place să gătesc și da, îmi place competiția… însă de aici și până la participarea în MasterChef… e o distanță prea mare și nu vreau să mă fac de râs!

Asta a fost prima mea reacție când Simina m-a anunțat post factum că m-a înscris la preselecțiile MC.

Nu ai nimic de pierdut, fă ceva de mâncare și dacă iese bun mergem, dacă nu, nu!” m-a încurajat ea.

Nu m-am simțit niciodată stingher în bucătărie, preparând ceva pentru prieteni sau familie, pentru că nu am gătit niciodată cu miză. E doar mâncare, nimic complicat. Improvizez pe măsura ce gătesc și când îmi place gustul opresc focul! Așa am gătit și în acea dimineața de duminică, care a însemnat startul aventurii MasterChef – o variantă proprie de chilli con carne.

Se pare că a fost bun și așa am trecut de primele etape. Deja eram mai confortabil cu ideea emisiunii.

Obiectivul meu era simplu: să iau un șorț cu logo MC – un trofeu, o validare din partea unor profesioniști că mâncarea mea e bună. Nu m-am gândit mai departe. Am gătit deci pentru șorț în studiourile de filmare cu timp limitat de o oră alături de ceilalți concurenți. Am intrat cu emoții mari și cu tocana mea Tex-Mex și am ieșit cu doi de „da” și șorțul cu logo portocaliu. Zâmbesc, Fodor mă întreabă lucruri, familia sare fericită în jurul meu. Deja sunt nemulțumit și mă gândesc că parcă e mai bun și mai frumos un șorț brodat cu numele meu!

În cele 2-3 săptămâni pe care le-am avut la dispoziție până la începerea preselecțiilor pentru „final 24” am încercat din răsputeri să îngraș porcul în ajun – am citit mult și m-am uitat zile întregi la tutoriale și rețete video și am întors pe dos bucătăria de acasă încercând sa pregătesc măcar un desert decent. Îmi luam notițe și încercam să rețin combinații și rețete, proporții și tehnici culinare care să mă scoată din impas și în același timp să găsesc o soluție să nu pierd prea mult din business-ul meu cu detergenți biodegradabili, care trebuia să funcționeze fără mine pentru următoarele 2 luni.

Nimic nu a putut să mă pregătească însă pentru ce a urmat: energia pe care o simți pe platourile de filmare când auzi cum se strigă „Acțiune!”, contactul cu magia televiziunii și adrenalina competiției și mai ales emoțiile.

Eram 70 de câștigători de șorțuri concurând pentru cele 24 de locuri din casa MasterChef și ne despărțeau trei probe eliminatorii. Am reușit să mă calific de la prima – unde, mai întâi am fugărit și prins, apoi am opărit, jumulit și tranșat o găină (din fericire, nu aceeași) și încă îmi aduc aminte de Odette, vegetariana convinsă, care plângea în spatele meu cu găina vie în mână de frica să nu trebuiască să o și sacrifice.

Două probe eliminatorii mai târziu și iată-mă într-un baraj strâns în care trebuie să transformăm în 30 de minute roșiile în vedeta farfuriei. Am făcut 3 preparate în loc de unul singur și am reușit să mă calific. Că am un sort cu numele meu pe el contează mai puțin acum. „Vreau să văd cât de departe pot sa ajung!” Și am ajuns până în semifinală, unde am fost eliminat în urma duelului direct cu Tudor – cel pe care majoritatea dintre noi îl consideră câștigătorul moral al sezonului.

Recunosc că nu am revăzut până acum ediția MasterChef la care am participat. Pe de o parte pentru că încă mi se pare nefiresc să mă văd la televizor, dar mai ales pentru că am preferat trăirile și amintirile mele editului, câteodată nedrept, de episod.

Am rămas cu toate momentele frumoase din timpul zilelor de filmare, uneori lungi de 18 ore, gătitul în ploaie, vânt și frig, adrenalina unui deadline la care trebuie să servești 150 de oameni cu mâncarea echipei tale.

Am fost căpitan de echipa în prima proba a emisiunii pe plaja din Mamaia și în urma ei am purtat, prima oară, sorțul negru al testului sub presiune și probă după probă, săptămână după săptămână, am devenit mai obosit, dar în același timp mai puternic.

Am fost eliminat împreună cu Tavi în urma unui desert și mi s-a oferit șansa unui wildcard într-o probă în care trebuia să facem pâine. Am râs și am plâns împreună cu colegii de emisiune, ne-am certat, ne-am împăcat, am făcut și desfăcut alianțe, dar mai cu seamă am legat prietenii.

După terminarea emisiunii am continuat să gătesc în același ritm susținut. Începusem să simt nevoia să intru în bucătărie în fiecare zi. Fiecare masă a zilei era un pretext să petrec 2-3 ore în bucătărie și atunci am înțeles că asta vreau să fac de acum încolo.

Mi-am schimbat aproape complet viața ca să fac mai mult loc în ea bucătăriei și gătitului. Diploma de profesionist a fost următorul pas, apoi prima colaborare pentru o schimbare de meniu, evenimentele de fine dining cu Salt&Pepper împreună cu Tudor Marcu, Paul Siserman și Tavi Ghindea și primele medalii la competiții culinare cu juriu internațional.

Contactul cu lumea bucătăriei profesioniste e întotdeauna dur. Însă să intri aici după ce ai trecut pe la MasterChef este incredibil de greu – ești privit adeseori cu neîncredere, simți cum fiecare mișcare în bucătărie îți este urmărită cu ochi critici și e mai greu să îi faci pe oameni să judece exclusiv ce pui în farfurie. Presiunea de a reuși este de două ori mai mare, însă îmi place să lucrez sub presiune, iar orele pe care le petrec în bucătărie rămân cea mai frumoasă parte a zilei mele.

Deși încă tratez bucătăria ca pe un hobby, a devenit mai greu să îmi planific concediile, strecurate între evenimente, cine private și lansări de produse, îmi văd mai rar familia și vorbesc din ce în ce mai mult despre mâncare. Simt acut nevoia unei educații adevărate în domeniu și de aceea am aplicat și am fost și acceptat în programul de 18 luni de Master în Gastronomie a Institutului Paul Bocuse din Franța, unde sper să ajung în 2017.

A, și desigur aștept un telefon de la ProTV să îmi spună că se face un sezon „MasterChef All Stars” și că dacă vreau, sunt invitat să particip. Sigur o să vreau!